Oportunităţi de a răspunde (ORSA)

   Creşterea ritmului instrucţional prin intermediul oportunităţilor de a răspunde sarcinilor academice reprezintă o tehnică de chestionare, încurajare sau oferire de indicii, care iniţiază un şir de întrebări şi răspunsuri (de exemplu, „Ce număr vine după 10?”). Această tehnică creşte numărul copiilor care dau răspunsuri active, ceea ce la rându-i poate avea ca rezultat mai multe răspunsuri corecte şi implicarea tuturor elevilor din clasă (Greenwood, Delquadri, & Hall, 1984). Deşi ORSA pot varia în ceea ce priveşte tipurile şi caracteristicile (de exemplu răspunsuri în cor, răspunsuri individuale, indicii vizuale sau auditive), toate tipurile de ORSA includ în general următoarele componente:

- Ritm crescut al discursului instrucţional al profesorului, care poate include tipuri de întăriri verbale, vizuale, sau verbal-vizuale ale răspunsurilor elevilor.

- Prezentarea informaţiei într-o manieră ce creşte corectitudinea răspunsurilor date de elevi (de exemplu „Acesta este un A. Ce literă este aceasta?”).

- Implementarea modificărilor instrucţionale individuale corespunzătoare nivelului de funcţionare al elevilor, alături de verificări frecvente pentru acurateţea înţelegerii.

- Utilizarea întăririlor instrucţionale repetate care includ timp de aşteptare pentru a permite elevilor să răspundă.

-Oferirea de feedback corectiv, corectarea erorilor şi monitorizarea progresului (Stichter & Lewis, 2006).

    Când cercetătorii au crescut frecvenţa ORSA, au observat creşteri la nivelul comportamentului de persistare în sarcină, dar şi mai puţine comportamente perturbatoare la elevi (Brophy & Good, 1986; Carnine, 1976; Greenwood et al., 1984; Sutherland, Gunter, & Adler, 2003).

    Sunt de părere că, elevii care sunt implicaţi în învăţare sunt mult mai puţin predispuşi să manifeste probleme de comportament  şi este mult mai probabil ca ei să dea răspunsuri active şi corecte.

       Surse:

1.http://copil-speranta.ro/files/Interventii%20la%20nivelul%20clasei%20-%20instruirea%20eficienta%20face%20diferenta.pdf

2.Anderson, L., Evertson, C., & Emmer, E. (1980). Dimensions in classroom management derived from recent research. Journal of Curriculum Studies, 12, 343-356.

3.Brophy, J. H., & Good, T. (1986). Teacher behavior and student achievement. In M. C. Wittrock (Ed.), Handbook of research in teaching (3rd ed.; pp. 328-375). New York: Macmillan.